Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Tractorul Fordson
Primul tractor Fordson F a fost asamblat în 1917, iar succesul a venit rapid. Ușor, fiabil și ieftin, tractorul a devenit în scurt timp cel mai popular din Statele Unite. Fermierii descopereau, pentru prima dată, libertatea de a lucra mai mult pământ în mai puțin timp, fără dependența de animale.
Henry Ford dorea să dezvolte un tractor pentru micii fermieri. Acționarii Ford Motor Company au respins inițial această idee, așa că Ford a înființat o nouă companie, Henry Ford & Son, pentru a asambla primul tractor Fordson în 1917. Tractoarele Fordson, ușoare și economice au devenit rapid cele mai populare tractoare din Statele Unite. Aici, Henry și fiul său, Edsel, promovează inovația lor agricolă de succes.
Între 1917 și 1922, Fordson a captivat imaginația publicului și a popularizat pe scară largă acest utilaj, ce avea un design fiabil, un preț scăzut, accesibil muncitorilor și fermierilor. Fordson a demonstrat cât de repede puteau tractoarele să înlocuiască majoritatea cailor în muncile agricole, avansând mecanizarea agriculturii. Utilajul putea tracta discuri și pluguri care ar fi necesitat cel puțin patru cai pentru a fi trase și putea funcționa toată ziua. A intrat în producția de masă în 1917 și s-a vândut cu 750 de dolari/bucată.
Fordson-ul folosea un motor cu explozie în 4 cilindri și 4 timpi care dezvolta o putere de 25 CP. Prevăzut cu un rezervor de 80 litri pentru petrol și un alt rezervor mai mic de 4,5 litri de benzină. Blocul motor are chiuloasa fixată în 23 de prezoane cu cap hexagonal. Pentru pornirea motorului se folosea benzina (aceasta aprinzându-se mai ușor), iar apoi, după ce motorul ajungea la turația normală, se trecea pe petrol, această operațiune realizându-se cu ajutorul unui robinet cu cep de 2 poziții. Acest lucru nu se făcea automat, ci de către conductor. Carburatorul avea o construcție foarte simplă și prezenta o ștanță de fabrică HOLLEY GOVERNOR, MICHIGAN, USA. Accelerația cât și șocul motorului (turația motorului) erau ”la mână”. Acesta avea 18 poziții, reglabile. Pentru pornire se utiliza o manivelă, poziționată în partea din față sub radiator. Ungerea motorului se făcea cu un ulei mineral în baia de ulei care conținea aproximativ 10-12 litri de ulei și prezinta o jojă pentru verificarea nivelului de ulei. Aprinderea se realiza cu un magnetou, 4 bujii incandescente, ordinea aprinderii fiind 1-2-4-3. Tractorul dispunea de o transmisie cu angrenaj cilindric cu 3 trepte de mers înainte și una înapoi astfel: treapta I - 3,5km/h, treapta II - 4,9 km/h, treapta III- 12km/h, mers înapoi - 4,6km/h și un diferențial de reductor elicoidal. Radiatorul conținea 64 elemenți prin care circula apa, iar în perioada rece de îngheț, se evacua, fiind pericol de îngheț. Deasupra rezervorului de apă se afla, fixat în patru prezoane, filtrul de aer. Aerul era filtrat printr-un sistem ingenios trecând printr-un vas cu apă. Această observație descrie un sistem de filtrare a aerului prin intermediul apei, utilizat în epoci mai vechi, recunoscând-o ca fiind atât ingenioasă (pentru timpul său), cât și primitivă, dar eficientă, pentru a purifica aerul. Metoda implica trecerea aerului printr-un recipient cu apă, permițând apei să absoarbă particulele de praf și alte impurități. Scaunul era prins de o lamelă elastică care avea rol de suspensie. Țeava de eșapament era scoasă pe sub puntea din spate. Roțile din față erau din metal, iar cele din spate, de tracțiune, aveau un diamentru mai mare și prezentau sape pentru antiderapare. Pentru a opri Fordson-ul, șoferul apăsa ambreiajul.
Fordson Model F nu era lipsit de defecte, problemele fiind lipsa de greutate care permitea roților să patineze în anumite condiții și obiceiul de a da cu spatele, dacă plugul întâmpina un obstacol. Motoarele tractoarelor erau dificil de pornit pe vreme rece, uleiul îngheța pe pereții cilindrilor și, uleiul se întărea, iar ambreiajul se bloca. Utilizarea manivelei necesita un efort mare și doar bărbații puternici reușeau să îl pornească. Uneori, fermierii aprindeau un foc sub tractor pentru a încălzi carterul și cutiile de viteze. Odată pus în mișcare, tractorul Fordson mergea ore în șir. Trebuia doar ca radiatorul să fie reumplut cu apă, rezervorul de combustibil completat și filtrul de aer curățat.
Până în 1918, peste 6.000 de tractoare Fordson erau în uz în Marea Britanie, Canada și Statele Unite. Între 1921 și 1927, Uniunea Sovietică a achiziționat peste 25.000 de tractoare Fordson. Fordson Model N a înlocuit Fordson Model F în 1927. Producția s-a încheiat în 1928. Fordson-urile fabricate în Irlanda și Anglia au fost ulterior importate în SUA. Acest aranjament s-a încheiat în 1939 odată cu introducerea liniei de tractoare „Ford” fabricate în America pentru vânzări interne.
Fabrica Ford nu a monopolizat niciodată piața tractoarelor, dar a dominat-o o perioadă, între 1917 -1925 și a fost singura companie auto care a vândut simultan mașini, camioane și tractoare între 1917 - 1928. Producția Fordson a avut loc în Statele Unite (1917–1928), în Cork, Irlanda (1919–1923 și 1928–1933), în Dagenham, Essex, Anglia (1933–1964).
Tractorul Fordson a reprezentat un punct de cotitură în istoria agriculturii mondiale. A făcut posibilă mecanizarea fermelor mici, a redus dependența de animalele de tracțiune și a pus bazele producției moderne de utilaje agricole. Între 1917 și 1964, Fordson a rămas un simbol al inovației, al progresului și al visului lui Henry Ford: ”Să înlocuim efortul omului cu puterea mașinii, pentru un viitor mai eficient și mai prosper.”
Muzeograf, Teofil Androne
MUZEUL NAŢIONAL AL AGRICULTURII Slobozia
.jpeg)
