Legea care guvernează procedura succesorală este determinată de data decesului persoanei a cărei succesiune se dezbate.

• Dacă decesul a survenit înainte de data de 1 octombrie 2011, legea care se aplică este Codul Civil de la 1864, respectiv Legea nr. 319/1944 în ceea ce privește dreptul soțului supraviețuitor. În acest caz, termenul de opțiune succesorală este de 6 luni de la data decesului.
• Dacă decesul a survenit după data de 1 octombrie 2011, atunci se aplică noul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, iar în acest caz, termenul de opțiune succesorală este de 1 an de la data decesului. În cazul succesiunilor deschise după data de 1 octombrie 2011, dacă defunctul a fost căsătorit, între soțul supraviețuitor și moștenitori se încheie și un act de lichidare a regimului matrimonial.

    În ceea ce privește competența, regula generală este că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.    Procedura succesorală notarială se poate deschide numai în baza certificatului de deces (pentru dezbaterea succesiunii cetățenilor români cărora li s-a emis certificat de deces de către o autoritate străină, este obligatorie transcrierea certificatului de deces la autoritățile române).    Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.    În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor legali și a celor testamentari (legatarilor), întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale. Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.    Certificatul de moștenitor legal sau testamentar, cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Câte un exemplar al certificatului de moștenitor se eliberează fiecăruia dintre moștenitorii legali sau testamentari, după caz, după achitarea taxelor succesorale și a onorariilor.    Codul fiscal prevede scutire de impozit pentru succesiunile care se dezbat în termen de 2 ani de la data decesului. În cazul în care acest termen se depășește, succesorii datorează un impozit de 1 % din valoarea imobilelor cuprinse în masa succesorală. Acest impozit se datorează și în cazul eliberării unui certificat de moștenitor suplimentar cu privire la un imobil, chiar dacă certificatul de moștenitor inițial a fost emis în cadrul termenului de 2 ani. Impozitul se achită tot la notarul public, care are obligația de a-l vira la bugetul de stat.    Acte necesare la dezbaterea succesiunii în cadrul procedurii notariale

• 1. Cererea – se completează în fața notarului public. Cererea va cuprinde: data decesului și ultimul domiciliu al defunctului; numele, prenumele și domiciliul succesibililor, bunurile succesorale și eventualele datorii ale defunctului;
• 2. Actele de stare civilă: (certificatul de deces al autorului, certificatul de naștere al succesorilor, și, după caz, certificatul de căsătorie).
• 3. Actele de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile ale defunctului și certificat de atestare fiscală eliberat de Primarie (administrația financiară) referitoare la bunurile mobile și imobile ale defunctului.
• 4. Doi martori în completarea probelor privind existența moștenitorilor
• 5. Pentru cei ce nu pot lua parte personal la dezbateri, se va prezenta procura succesorală de reprezentare în forma autentică.
• 7. Testament (autentic sau olograf), daca defunctul a întocmit un astfel de act.