Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti si disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.

Ca atare, starea de insolvenţă trebuie abordată, chiar şi în noul context juridic, ca o etapă din viaţa unui agent economic, în faza de declin, dar care nu conduce inevitabil la sfârşitul acestuia, elementul de noutate al prezentului fiind, în această materie, remedial pe care legiuitorul îl oferă agentului economic aflat în insolvenţă, şi anume reorganizarea judiciară.

Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata al creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poata sa prevada, impreuna sau separat:

-          Restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului

-          Restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social

-          Restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Reorganizarea presupune nu doar restructurarea proceselor de producţie în scopul continuării activităţii debitorului prin efectuarea unor modificări structurale în activitatea curentă a societăţii aflate în dificultate, menţinându-se obiectul de activitate, dar are inclusiv componente de lichidare (parţială sau totală) a activelor societăţii debitoare. Această lichidare conformă planului de reorganizare / lichidare se desfaşoară conform normelor care privesc lichidarea averii debitoarei în cadrul procedurii falimentului. Art. 94, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 85/2006 enumeră printre persoanele care au posibilitatea de a propune un plan de reorganizare şi pe administratorul judiciar. Prin urmare, luând în considerare şi că administratorul judiciar este unul dintre organele chemate să aplice procedura prevazută de această lege, acesta trebuie, în activitatea de îndeplinire a atribuţiilor sale să respecte principiul enunţat mai sus.

În plan economic, procedura reorganizării este un mecanism care permite comerciantului aflat într-o stare precară din punct de vedere financiar, să se redreseze şi să-şi reia activitatea comercială. În acest sens, reorganizarea reprezintă un ansamblu de operaţii care urmăresc tratarea şi remedierea stării maladive a întreprinderii debitorului, în vederea salvării afacerii şi a redresării activităţii acestuia.

Din punct de vedere conceptual, reorganizarea înseamnă trasarea realistă a unor obiective ce trebuie atinse în orizontul de timp planificat, sub aspectul angajării unor noi afaceri, lansării pe piaţă a unor produse şi servicii sau îmbunătăţirii calităţii şi cantităţii produselor şi serviciilor deja lansate.

Planul de reorganizare constituie o adevărată strategie de redresare, bazată pe adoptarea unei politici corespunzătoare de management, marketing, organizatorice şi structurale.

Planul de continuare va prevedea menţinerea doar a acelor sectoare de activitate care au aptitudinea de a produce profit, surplusul necesar pentru acoperirea, în perioada stabilită de lege, a pasivului debitoarei. Prin urmare un plan de reorganizare nu trebuie să consiste în mod necesar în păstrarea întreprinderii în integralitatea ei trecută, acesta, potrivit legii poate să prevadă şi o lichidare parţială a acesteia.