thumb_350_eg8q6_ceas cu cuc-28 martie 2017 002.jpg

CEASUL CU CUC

 

O pagină importantă din istoria timpului omenirii este reprezentată de construcţia de ceasuri. Aceste instrumente de măsură pentru timp au fost concepute, mai ales, prin secolele al XVII-lea - al XIX-lea, ca adevărate opere de artă.

Ceasurile cu cuc se înscriu şi ele, alături de alte pendule, la realizările de excepţie ale maeştrilor ceasornicari. Prima ţară care a produs acest tip de pendulă a fost Germania. Primele exemplare au apărut prin anii 1740-1750 şi au impresionat prin calitate şi design, producţia lor continuând şi astăzi. Datorită frumuseţii lor, mai multe ţări au încercat să producă şi ele acest tip de ceas. Printre acestea se numărau România şi Rusia.

Dacă ne oprim la aceste două ţări (Rusia şi România), se poate evidenţia contribuţia fiecăreia în realizarea ceasurilor cu cuc, în funcţie de înclinaţiile tehnice sau artistice.

În România, se produceau ceasuri cu cuc foarte frumoase, cu carcase sculptate în lemn, dar dotate cu un mecanism neperformant. Dacă ceasul nu era poziţionat vertical pe perete şi exista o oarecare înclinaţie, ceasul nu funcţiona, iar ceasornicarii nu-i găseau rostul defecţiunii. Proprietarul ceasului constata că nu merge acasă, iar ceasornicarul constata că nu era detectată nici o defecţiune şi acest du-te-vino se repeta destul de des. România a produs acest tip de ceas între anii 1970-1980, când s-a renunţat la producţie, piaţa fiind ocupată de ceasurile ruseşti.

Ceasul cu cuc rusesc avea un design mai puţin atrăgător, cu carcasă din ebonită, dar cu un mecanism destul de bun, fără concurenţă pe piaţa românească. Prin urmare, dacă se dorea un ceas bun, dar deloc atrăgător, cumpărătorul alegea marca rusească, neexistând altă alternativă decât achiziţionarea unui „Majak”.

Dar soluţionarea acestei probleme nu a întârziat prea mult, meşterii ceasornicari au combinat calitatea mecanismului rusesc, cu frumuseţea carcasei de ceas cu cuc românesc şi astfel posesorii de ceasuri din România s-au „descurcat” şi de această dată.

Muzeul Naţional al Agriculturii, în Coleţia de Orologerie, include şi câteva exemplare de ceas cu cuc. Pentru cei care doresc să revadă aceste mecanisme din anii 1970-1980, pot să retrăiască acele emoţii descoperindu-le în expoziţia „LA PAS PRIN LUMEA SATULUI”.

 

Muzeograf Fideliu RUBINESCU-OSTRICEANU


Adauga articolul tau


Tiparire Buletin + Mandat Postal